„Frăția Sângelui lui Hristos”, o instituție medievală care a reușit să supraviețuiască în Spania din secolul al XIII-lea. Cu ce se ocupă

Frăția Sângelui lui Hristos, o frăție fondată în 1280 și care astăzi, continuă să fie unul dintre pilonii sociali ai capitalei Aragonului. Nicio instituție medievală nu a reușit să supraviețuiască în Spania și, mai presus de toate, cu o astfel de relevanță.

Tradiția datează de la ciuma din secolul al XIII-lea.

Singurul lucru care variază este că acum, în loc de călugări, oamenii obișnuiți se oferă voluntari pentru a participa la cele mai crude scene ale vieții.

Iată situația obișnuită: o dubă de la funerară merge să ridice cadavrul unei persoane căzute de la o fereastră.

Un „frate primitor” nu percepe niciun ban pentru a alina durerea familiei și a prelua corpul. O face din pur altruism. Isaac Pascual ridică un cadavru pentru autopsie.

Frăția se ocupă de preluarea cadavrelor aici, în Zaragoza, când cineva moare din cauze necunoscute sau în urma aplicării unui ordin judecătoresc.

„Corpul se află într-un loc public, așa că trebuie să ne grăbim. Strada trebuie redeschisă. Să vedem ce ne așteaptă”, spune Isaac Pascual, aflat la volanul mașinii cu care se îndreaptă spre locul cu pricina, potrivit Digi24.

Isaac mărturisește că „tot anul am avut multe sinucideri”. „Tot anul am avut mai multe sinucideri. Nimeni nu este cu adevărat pregătit pentru o carantină ca aceasta. Îți afectează starea psihică. Iar când cineva suferă și de o boală mintală, aceasta este ultima lovitură”.

Misiunea sa: să ofere companie  decedatului în tranzita sa către viața de apoi și să-i consoleze pe cei apropiați în același loc al tragediei.

Principala cerință pentru ca un solicitant să fie admis în frăție este să fi demonstrat maturitatea pentru a suporta întâlnirea cu moartea, empatia cu membrii familiei în momentul nenorocirii și profesionalismul de a gestiona transferul în conformitate cu reglementările legale.

Printre cei 50 de frați sunt funcționari publici, profesioniști independenți, studenți, vânzători. În fiecare zi și fiecare minut al anului trebuie să existe cel puțin unul de serviciu. Lucrează în schimburi de o săptămână, de vineri până vineri, 24 de ore în așteptarea telefonului. Când primesc apelul de la instanța de serviciu cu instrucțiunile, merg în duba frăției cu un șofer și un ordonator. Acest lucru implică faptul că toți frații, cu excepția celor deja pensionari, efectuează între o săptămână și două săptămâni de gardă pe an.

„Toate cazurile sunt dure, dar sunt mai ales atunci când trebuie să ridici un copil mic sau să-l consolezi pentru că tocmai și-a pierdut părinții. Acest lucru este profund dureros și rămâne gravat în retină mult timp ”, mărturisește Nacho Navarro, un jurnalist care la doar 30 de ani este deja unul dintre cei mai relevanți frați, potrivit presei spaniole.

„Toată groaza pe care ți-o poți imagina, înmulțește-o cu doi și vei avea ceea ce avem de experimentat aproape în fiecare zi”, spune Navarro

Singurătatea și moartea bântuie gândurile membrilor Frăției Sângelui lui Hristos. Așa s-a întâmplat în cazul Leonorei Barea. Mătușa să a murit într-un cămin pentru bătrâni.

„Am iubit-o atât de mult. Desigur, am vrut să ne luăm rămas bun de la ea după ce a murit, dar nu ni s-a permis, deoarece locuia într-o altă provincie și granițele erau închise. Cu toate acestea, m-ar fi ajutat cu adevărat să merg acolo și să-i spun: Mătușă, te iubesc!”, spune Leonor Barea.

Momentul de cea mai mare tensiune pentru frăție, însă, nu a avut loc în timpul vreunui accident, ci în interiorul unui birou. În 2010, când competența a trecut de la Ministerul de Interne la Guvernul Aragonului.

„Este surprinzător faptul că o instituție medievală și-a menținut structura și relevanța socială până în prezent. De aceea este atât de special să fii unul dintre cei 50 de frați ai Sângelui lui Hristos, să știi că pentru oamenii din Zaragoza este cel mai normal lucru din lume ca unul dintre noi să meargă să însoțească o persoană dragă. Este ceva pe care, cred, l-am dori cu toții pentru noi, ca cineva să ne dea acea mână caldă în momentul morții noastre ”, spune unul dintre membrii.